Sub egida Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud, Muzeul ”Cuibul visurilor” Maieru vă invită începând cu data de miercuri, 25 iunie, la o nouă expoziţie de fotografie şi obiect: ”Sânziene la Maieru” (ediţia a X-a) – ”De la cununița din sânziene la cununa din grâu”.
”La ziua de Sfântul Ioan (sânziene) se fac cununi de sânziene, copii seara le pun pe cap şi fac undeva foc lângă apă, din paie, apoi sar peste el şi tot atunci le aruncă pe casă.
Vara, țăranii care au mult grâu de secerat, adună mai multe fete, ca astfel să gate holda cât se poate de iute. Secerând, fac glume, strigă, cântă, iar de seară împletesc o cunună din spice frumoase, o pun pe capul unei fete și vin cântând către casa gazdei. Fata care vine cu cununa e îmbrăcată bine în haine groase și merge în fruntea celorlalte. Feciorii le întâmpină cu vase cu apă și le udă. După regulă, trebuie să ude cununa, dar ei udă fetele. Ajungând acasă la stăpân, se pun la masă, mănâncă, beau și după mâncare vin feciorii cu violina și joacă câteva jocuri”. (Traian Rusu – „Monografia comunei Maieru”, ediţie îngrijită de Icu Crăciun şi Adrian Onofreiu, editura Pim, Iaşi, 2025). Iată două dintre „datinile”, cum le numeşte autorul (Traian Rusu) ce sunt amintite într-un manuscris din anul 1912, într-o lucrare prezentată în cadrul şedinţei Societăţii Literare „Virtus Romana Rediviva” din cadrul Gimnaziului Grăniceresc Năsăudean, de măiereanul Traian Rusu, elev în clasa a VII-a (echivalentul clasei a XI-a de astăzi).
Două obiceiuri străvechi consemnate în acestă lucrare, dar şi în alte lucrări sau articole de dinainte sau de după anul1912, mult mai vaste, care ne readuc în prim plan două dintre obiceiurile atât de des întânlite în localitatea Maieru: săritul peste foc, de Sânziene (vara) şi seceratul grâului (toamna). Dacă primul obicei încă mai dăinuie şi e dus cu mare mândrie mai departe şi în ziua de astăzi (23 şi 24 iunie), din păcate cel de-al doilea a dispărut, rămânând consemnat doar în scris sau în înregistrările de odinioară…
Prima sărbătoare, cea a Sânzienelor care, de altfel, coincide cu Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (serbată în fiecare an la data de 24 iunie), – trebuie să amintim faptul că la Maieru săritul peste foc, are loc atât în seara premergătoare Sânzienelor (23 iunie), cât şi în seara de Sânziene (24 iunie) – urmează câteva etape, să le spunem aşa, pe care le enumerăm mai jos: culesul sânzienelor şi al florilor, împletitul cununiţelor, strânsul lemnelor pentru foc, aprinsul focului, săritul peste foc, jocul în jurul lui, împletit de poveşti, aruncatul coroniţelor pe acoperişul caselor.
Cea de-a două sărbătoare, claca secerişului (toamna, în special, în luna septembrie) parcurge şi ea etape păstrate din străbuni: seceratul grâului, legarea snopilor, făcutul jârezilor sau al clăilor de snopi, împletirea cununei de grâu pe care o va purta o fată aleasă, alaiul spre casa gazdei, împletit cu udarea cununei, dar şi a fetelor de feciori sau alţi gospodari, petrecerea binemeritată însoţită de jocuri populare cum ar fi „roata” şi „tropota” care sunt obligatorii, dar şi altele.
Asemănări, dar şi deosebiri între datinile care însoţesc împletirea celor două cununi: una din sânziene, cealaltă din grâu… Dacă sânzienele sunt adunate pe rouă, doar de către fete, grâul e secerat de acestea şi pe rouă, dar şi pe tot parcursul zilei, până seara, la secerat putând participa şi feciori, care pot să cosească grâul pentru ca fetele să aibă mai mult spor. Amândouă cununile sunt împletite doar de fete, cele de sânziene sunt împletite cu diferite flori de pe câmp şi pot fi purtate, atunci când vor sări peste foc, de către toţi oamenii, tineri sau mai în vârstă, copii, fete sau feciori, spre deosebire de cununa cea din grâu care e împletită doar din spice alese, fiind purtată doar de o fată, de cea mai frumoasă şi mai vrednică dintre ele. Feciorii participă la ambele datini: dacă pentru focul de sânziene, doar ei adună vreascuri şi lemne pentru foc, în schimb, la seceratul grâului, aceştia leagă snopii, fac jirezile şi clăile de snopi. Amândouă datinile sunt însoţite de cântece şi voie bună pe tot parcursul desfăşurării acestora, iar petrecerea care le urmează are loc spre sfârşitul zilei, spre înserare, unde oamenii se „strâng laolaltă”, cântând melodii lungi de o răscolitoare frumuseţe, depănând poveşti din alte timpuri, jucând, petrecând, trăind într-o frumoasă atmosferă de comuniune, într-o atmosferă în care, de cele mai multe ori, petrecerea se poate încheia cu o logodnă între cei care au fost prezenţi acolo.
Apa şi focul, cele două elemente purificatoare sunt prezente la amândouă datinile: dacă fetele culeg pe rouă sânzienele şi florile pentru cununiţe, iar apoi toţi se purifică prin săritul cel puţin de trei ori peste foc, la seceratul grâului, după o zi istovitoare în arşiţa focului, cununa de pe capul fetei care o poartă spre casa gazdei, e udată şi ea cu apă curată din cofe şi căni de lut, de gospodarii din sat, dar în special de feciori, care udă şi fata cu cununa, dar şi pe celelalte fete care se întorc de la seceriş.
Cicluri care pare că se sfârşesc, dar care, de fapt, se reînnoiesc prin forma rotundă a celor două cununi, prin forma pâinii „cea de toate zilele”, pâine făcută din primele spice secerate, pâine, cel puţin de mare cât coroniţa împletită din sânziene şi flori de pe cap, iar cel mult cât cea din grâu, cât „roata carului” de mare… Datini care ne fac trimitere la tăria iubirii şi la frumuseţea omeniei.
„Rămâi gazdă sănătoasă
Cu pită albă pe masă
Şi la anul, când vinim,
Tot aşa să vă găsim!”
Menţionăm că expoziţia poate fi vizitată, la Muzeul ”Cuibul visurilor” Maieru, în perioada 25 iunie – 25 august 2025, de miercuri până duminică, în intervalul orar 10-18. De asemenea, tot în această perioadă vor fi puse la dispoziţia publicului vizitator şi cele două documentare realizate de muzeograful de la muzeul măierean: „Sânziene măierene” şi „Cununa grâului, la Maieru”, documentare care întregesc prezenta expoziţie.
Responsabil proiect: Muzeograf Viorel-Daniel Partene.
Adaugă comentariu